Cimitirul Vesel - Sapanta

Descriere

Cimitirul Vesel din Sapanta este faimos pentru crucile mormintelor viu colorate, picturile naive reprezentand scene din viata si ocupatia persoanelor inhumate. Pe cruci exista versuri in care sunt amintite, deseori cu nuante umoristice, persoanele respective.
 
Ineditul acestui cimitir este diferentierea fata de majoritatea culturilor popoarelor, care considera moartea ca un eveniment foarte solemn.

          Numele cimitirului vine de la multitudinea de cruci multicolore si de la poeziile satirice si epitafurile care sunt incrustate pe cruci. Legenda spune ca atitudinea vesela in fata mortii este un obicei al Dacilor care credeau an viata vesnica iar moartea pentru ei era doar trecerea spre o alta lume. Ei nu vedeau moartea ca pe un sfarsit tragic ci ca pe o sansa de a intalni zeul suprem Zamolxe.

          Cimitirul dateaza de la mijlocul anilor 1930 si este creaţia artistului popular Stan Ion Patras, sculptor, pictor si poet în acelasi timp. Creativitatea lui Patras a scos la iveala aceasta monumentala si renumita opera de arta. Mai bine de 50 de ani artistul a creat sute de cruci din lemn sculptate in stilul sau caracteristic. Dupa moartea lui, în 1977, opera lui a fost continuata de ucenicul sau, Dumitru Pop Tincu.

          Materialul folosit pentru cruci este lemn de stejar care este inscriptionat manual, dupa ce a fost taiat si uscat. In partea de sus a fiecarei cruci, exista un basorelief cu o scena din viata celui decedat. Scenele sunt simple si am putea spune chiar naive in stil, dar aduc din trecut viata locuitorilor satului, prezentand un aspect relevant din existenta fiecaruia. Ele prezinta femei torcand lana, tesand covoare sau facand paine, barbati care taie lemne sau ara pamantul, pastori cu turmele, lucratori in lemn, lautari si multe alte ocupatii.

          Dupa ce crucea este sculptata, ea este pictata de obicei cu un fundal albastru, asa numitul “Albastru de Sapanta“. Scenele sunt pictate folosind culori vibrante: galben, rosu, alb si verde.

          Nici o cruce nu e terminata fara o scurta poezie, cateva rime simple, intre 7 şi 17 versuri. Epitafurile sunt sincere, spontane si scrise la persoana I, mesaje adresate de persoana decedata celor care traiesc. Stilul este liric dar satira se gaseste frecvent. Fiecare poem contine numele celui decedat precum si un aspect esential din viata respectivei persoane.

          Cu desenele si poemele lor, Stan Ioan Patras si Dumitru Pop Tincu au reusit sa recreeze un intreg sat si au dat oamenilor o a doua viata dupa moarte. Cele mai mult de 800 de cruci pictate constituie o arhiva vasta care prezerva istoria locuitorilor din Sapanta.

Poeme celebre

"Sub aceasta cruce grea Zace biata soacra-mea Trei zile de mai traia Zaceam eu si cetea ea Voi care treceti pa aici Incercati sa n-o treziti Ca acasa daca vine Iarai cu gura pa mine Da asa eu m-oi purta Ca-napoi n-a inturna Stai aicea draga soacra-mea"	"De cu tanar copilas Io am fost Stan Ion Patras, Sa ma ascultati oameni buni Ce voi spune nu-s minciuni. Cate zile am trait Rau la nime n-am dorit, Dar bine cat am putut Orisicine mi-a cerut. Vai saraca lumea mea Ca greu am trait in ea"	"Aici eu ma odihnesc Si Pop Gheorghe ma numesc Ca un brad frumos din munte Eram la parinti in curte Tinar si de omenie N-a fost multi in sat ca mine Cand armata am terminat Masina mi-am cumparat Si-n toata tara am umblat Preteni multi eu mi-am aflat Preteni multi si de omenie Asa cum mi-o placut mie Cand a fost sa fecioresc In pamant eu putrazasc"
"Eu, Grigore si tata Ion Ilies / Foaie verde de trifoi / Va uitati bine la noi / Cum petrecem amandoi / Caci cu tata m-am talnit / Ca de el mult am dorit / Ca in razboi au plecat / Inapoi n-au inturnat. / Ne afla pe ceie lume / Va zicem la toti de bine!”	„Aici eu ma odihnesc / Pop Marie ma numesc / Cate zile am avut / Multa tiara am tesut / Si nu mult am batranit / Iata moartea m-a lovit / Si aice m-am mutat...”	„Ne odihnim pe vecie / Stan Vasile si sotie / Cat am trait pe pamant / Am lucrat, nu am sezut / Si de toate am avut. / Cu coasa-n iarba am cosit / Baba de treaba am avut / Pranzu’ l-au adus pe rand / Tuma cand am fost flamand / Mosu a trait 74 de ani, baba 76 (1950)”.

 

Poze